Cutu Puturos
„Cuțu Puturos s-a născut într-un tomberon și pe seama lui umblă o sumedenie de zvonuri: ba că l-au abandonat părinții, ba că duhnește a sardine, ba că încurcă stânga cu dreapta. Toate sunt adevărate, și nu numai: Cuțu Puturos mai e și plin de purici, plus că nu pleacă nicăieri fără o gașcă de muște după el. Și totuși, sub lațele acestui animal fără noroc se ascunde o ființă blândă și afectuoasă. De altfel, nu rareori i se întâmplă să se creadă labrador.“
Cuțu Puturos este pe cât de jalnic la înfățișare, pe atât de prostuț. Nu înțelege că lumea poate fi un loc primejdios, iar oamenii (sau câinii) pot fi răi. Naivitatea lui, luată drept prostie de unii, îl salvează însă de fiecare dată!
Prietenul de suflet al lui Cuțu este Mâț Turtit. Fără să fie cu mult mai inteligent, Mâțul face ca viața pe străzi să aibă totuși ceva mai mult haz. Împreună, cei doi pleacă în căutarea unui stăpân. Cuțu a auzit că stăpânii te hrănesc, te scot la plimbare și râd de tumbele pe care le faci în fața lor.
Din păcate, stăpânii buni nu se găsesc la fiecare colț de stradă, iar lumea largă se dovedește plină de capcane. Vor găsi cei doi un stăpân cu inima bună?