Cutu Puturos merge la scoala
„La viața lui, Cuțu Puturos a înghițit o sută cincizeci și șapte de cârnați stricați, a băut trei litri și jumătate de clor, ba a fost cât pe ce să se și intoxice cu otravă de șoareci. Toate astea pentru că, în tomberonul lui, Cuțu Puturos habar n-are să citească etichete! Dar de astăzi, gata: Cuțu Puturos merge la școală.”
Cuțu mai are un motiv de suflet pentru care își dorește să învețe să citească. Prietenul lui, Mâț Turtit, a găsit o carte veche pe o bancă și visează ca cineva să-i citească seara din ea. Cum să nu faci tot ce-ți stă în putință, cum ar fi să înveți să citești, pentru asemenea momente de neuitat alături de un prieten?
Prin urmare, Cuțu merge la școală. Dar bunele intenții ale simpaticului cățel se lovesc de realitatea nu tocmai ideală în care trăim cu toții. Școala te învață, dar te și aruncă în mijlocul unor colegi pe care nu prea ai cum să ți-i alegi. Cuțu are de înfruntat situații nu tocmai plăcute. De pildă, cum să joace fotbal în timpul pauzei fără să fie luat drept minge de ceilalți căței? Cu bunătatea lui proverbială, depășește momentele penibile ale unei zile obișnuite de școală și nu pune la inimă răutatea altor căței.
O singură zi de școală îl face totuși să înțeleagă că școala nu e de el. Ce bine însă că poveștile pot fi și inventate, nu doar citite! Cuțu Puturos și Mâț Turtit adorm spunându-și povestea prieteniei lor și așteptând o nouă zi la… școala vieții.