Mos Fane – ultimul drum
Aflat la a doua sa carte, Dragoș Florinel Marogel construiește în volumul de față un veritabil roman modular în care fiecare povestire este un episod ce completează destinul unui personaj central, devenit simbol al lumii rurale aflate în destrămare.
Prin drumul lui Moș Fane spre un azil, cartea deschide o amplă călătorie prin memoria satului românesc, unde oameni, întâmplări și legende se împletesc într-un univers profund melancolic și poetic. Personajele care apar de-a lungul drumului — bătrâni singuratici, oameni ai câmpului, soldați, femei uitate de lume sau figuri aproape mitice — alcătuiesc împreună imaginea unei comunități suspendate între realitate, amintire și fabulos.
Cartea este scrisă într-un limbaj dens, poetic și profund vizual. Multe fragmente au o forță cinematografică remarcabilă. Scenele nu sunt descrise, ci aproape sculptate în lumină și întuneric. Cititorul vede, aude și simte frigul, ploaia, noroiul, trosnetul lemnului ud sau liniștea grea a câmpului. Există o plasticitate a imaginii care amintește, pe alocuri, de realismul magic est-european sau de proza rurală mitologizată din literatura sud-americană, însă rădăcinile acestei cărți rămân profund românești.
Moș Fane – Ultimul drum este una dintre acele cărți rare ce se așază lent în sufletul cititorului, asemenea unei povești spuse iarna târziu, la lumina unei lămpi, într-o casă veche, în timp ce afară plouă peste o lume care dispare încet.