De la „mimodinamică” la „geodramatică”, de la masca neutră la marile teritorii dramatice (melodramă, commedia dell’arte, bufoni, tragedie, clovni), Jacques Lecoq ne poartă în călătoria Școlii sale, invitându-ne să urmărim, pas cu pas, întregul său demers pedagogic.
„În domeniul pedagogiei teatrale, Jacques Lecoq este un maestru, în sensul propriu al termenului. Pedagog cu un punct de vedere clar asumat asupra lumii și a mișcărilor sale, asupra teatrului în ceea ce are universal, el constituie un „punct fix” care a ajutat mulți studenți să se poziționeze, să se descopere, „să se înalțe”, timp de aproximativ patruzeci de ani, respectându-și totodată particularitățile legate de cultură, istorie, imaginar, mijloace sau talent.
Aceste pagini invită cititorul la o călătorie răbdătoare și sigură în inima celor doi ani de Școală. Cartea, concentrată pe principiile care structurează o pedagogie teatrală elaborată de-a lungul experiențelor, a prins formă după multe luni de interviuri. Jacques Lecoq ne conduce pas cu pas, cu vocabularul său plin de imagini și precis, spre limitele propriei sale căutări: aceea a surselor de creație care pot fi împărtășite de toți. Cu răbdare și generozitate, el explică, indică la cotiturile drumului eventualele obstacole, derapajele, impasurile… Rămâne în alertă, fascinat de anumite enigme ale raportului dintre om și cosmos, enigme din care ia naștere jocul teatral”.
Jean-Gabriel Carasso / Jean-Claude Lallias
JACQUES LECOQ (1921–1999) a fost unul dintre cei mai influenți pedagogi de teatru ai secolului XX. Fondator al faimoasei sale școli de la Paris (1956), a revoluționat arta scenică prin conceptul de teatru fizic. Pornind de la sport și kinetoterapie, Lecoq a demonstrat că legile mișcării sunt indisolubil legate de cele ale emoției. Metoda sa originală – bazată pe observarea naturii, masca neutră și dinamica elementelor – transformă actorul dintr-un simplu interpret într-un creator autonom. Moștenirea lui Lecoq continuă să modeleze teatrul contemporan mondial, formând generații de artiști care au redescoperit că, pe scenă, totul începe cu un corp în mișcare.