După fondarea sa, Marea Lojă Națională din România și-a orientat constant activitatea către sprijinirea românilor aflați dincolo de granițele statului, desfășurând un amplu demers cu dublă dimensiune – socială și culturală.
Pe de o parte, obediența română a inițiat acțiuni de lobby, proteste publice și intervenții pe plan internațional în situațiile de persecuție sau discriminare a românilor din provinciile istorice aflate sub dominație străină; pe de altă parte, a promovat conservarea identității culturale naționale oferind sprijin economic, educațional și moral comunităților românești din diaspora și contribuind la întărirea legăturilor spirituale dintre acestea și patria-mamă.
În acest context, înființarea lojilor masonice românești în diaspora a reprezentat o punte de legătură între românii din interiorul şi exteriorul graniţelor.
Ele au funcționat ca centre de coeziune și solidaritate națională, facilitând comunicarea, organizarea și sprijinul reciproc între românii de pretutindeni.
Astfel, volumul al II-lea al „Istoriei Marii Loji Naționale din România” este dedicat procesului de extindere a masoneriei române peste hotare, analizând înființarea și activitatea celor 30 de loji în perioada 1880-1912, despre care există până în prezent documente și mărturii arhivistice.
Demersul nostru completează imaginea de ansamblu asupra rolului Marii Loji Naționale în afirmarea idealului național românesc și în promovarea valorilor universale ale fraternității masonice.
Cristian Moşneanu